Bronșită la copii

Bronșita este o inflamație a căilor respiratorii (bronhiilor). Copiii sunt cei care se confruntă cel mai des cu această afecțiune¹. La copiii de vârstă mică, bronșita evoluează mult mai sever decât la adulți. Din cauza lumenului îngust al bronhiilor, a edemului rapid și a producerii de spută vâscoasă, la copii crește semnificativ riscul de apariție a complicațiilor secundare. În cazul în care observați primele semne ale bolii la copilul dumneavoastră, este necesar să programați de urgență o consultație la un specialist.

Particularitățile anatomice ale sistemului bronșic

Din punct de vedere structural, rețeaua bronșică seamănă cu un arbore ramificat: de la trahee se desprind două trunchiuri principale – drept și stâng – care, asemenea unor ramuri groase, se divid succesiv în ramificații tot mai fine. Cele mai mici dintre acestea se termină cu structurile alveolare ale plămânilor.

Peretele bronșic, în secțiune transversală, cuprinde trei straturi:

• Stratul intern – mucos.
• Stratul mijlociu – muscular.
• Stratul extern – fibrocartilaginos.

Rolul principal al bronhiilor nu este doar transportul și încălzirea aerului inspirat, ci și filtrarea acestuia de particulele în suspensie și de agenții patogeni, ceea ce se realizează datorită mucusului produs de celulele glandulare. Atunci când se dezvoltă inflamația, mucoasa se îngroașă din cauza edemului și începe să producă o cantitate crescută de exsudat. În compoziția acestuia se găsesc epiteliocite descuamate și produse toxice de degradare. Comparativ cu mucusul bronșic fiziologic, exsudatul inflamator se caracterizează printr-un volum mai mare și o textură vâscoasă, ceea ce face ca evacuarea sa prin tuse să fie dificilă.

Procesul inflamator poate afecta bronhiile de diferite calibre, însă simptomatologia depinde direct de diametrul acestora. În căile conductoare mari, scheletul cartilaginos este bine dezvoltat, dar musculatura este aproape absentă. Aici, boala se manifestă în principal prin edem și hipersecreție de mucus.

Pe măsură ce diametrul bronhiilor se reduce, stratul fibrocartilaginos devine mai subțire, în schimb stratul muscular se hipertrofiază. Prin urmare, cu cât structura afectată este mai mică, cu atât este mai mare riscul de obstrucție – împiedicarea ventilației din cauza tumefierii mucoasei, acumulării de secreții dense și contracției fibrelor musculare.

Tocmai din acest motiv, la copii, inflamația ramificațiilor medii și mici evoluează adesea sub formă obstructivă². Îngustarea lumenului împiedică fluxul normal de aer către alveole, ceea ce afectează negativ schimbul de gaze (transportul oxigenului și eliminarea dioxidului de carbon) la nivelul țesutului pulmonar.

Tipuri de bronșită la copii

În funcție de durată și de caracterul evoluției, se disting trei forme:

• Acută. Se însoțește de manifestări evidente, determinate de afectarea bronhiilor și de intoxicația generală.
• Recidivantă. Exacerbările repetate apar de cel puțin 2–3 ori pe an. Cel mai adesea, această formă este specifică copiilor de 4–5 ani.
• Cronică. Semnele inflamației persistă timp de trei luni sau mai mult, timp de doi ani consecutiv. La vârsta copilăriei este întâlnită rar.

Procesul acut se împarte, de asemenea, în:

• Primar – inflamația apare direct la nivelul bronhiilor.
• Secundar – complicație a infecțiilor din segmentele vecine ale tractului respirator.

În funcție de prezența sau absența îngustării căilor respiratorii, se obișnuiește să se distingă tipurile neobstructiv și obstructiv.

Etiologia bolii la copii

Doar în 10% din cazuri, bronșita acută la minori este provocată de flora bacteriană. Marea majoritate a episoadelor este însă asociată cu infecția virală respiratorie acută (IVRA). Principalii agenți patogeni sunt:

• Rinovirusurile;
• Virusurile respiratorii sincitiale (VRS);
• Adenovirusurile;
• Virusurile gripale;
• Agenții paragripali;
• Metapneumovirusurile.

Calea principală de răspândire a agenților IVRA este cea aerogenă. În condițiile aglomerației din grădinițe și școli, infecția se răspândește fulgerător în rândul colectivităților: un singur bolnav este suficient pentru a infecta majoritatea colegilor cu care intră în contact.

Nu este exclusă nici transmiterea prin obiecte comune și mâini nespălate. Cei mici își duc degetele și jucăriile la gură, iar copiii mai mari neglijează igiena înainte de mese.

Factorii care predispun la dezvoltarea bronșitei în contextul gripei și al altor IVRA sunt particularitățile anatomofiziologice legate de vârstă:

• Apărarea imunitară continuă să se formeze până la maturitate.
• Organismul copilului este hipersensibil la răcire.
• Mucoasele căilor respiratorii sunt lax și vulnerabile, tumefiindu-se instantaneu la iritare.

Toate cele menționate creează un teren favorabil pentru dezvoltarea bronșitei.

Simptomele bronșitei la copii

În bronșita acută virală, după încheierea perioadei de incubație (în medie, aproximativ 48 de ore), simptomul dominant este tusea. De cele mai multe ori, aceasta este productivă, eliminându-se o cantitate redusă de spută. În unele cazuri, tusea intensă poate declanșa un reflex de vomă unic. Tusea epuizantă, paroxistică, este rar întâlnită.

Uneori, tusea debutează în a 2-a–a 3-a zi de boală, după apariția rinoreei și a altor manifestări ale IVRA. La copiii slăbiți sau în cazul tratamentului întârziat, infecția coboară din segmentele superioare prin laringe și trahee către bronhii. Acest lucru se întâmplă în zilele 3–7 de la debutul bolii, uneori chiar mai devreme. Mecanismul declanșator este adesea respirația pe gură, în caz de obstrucție nazală: aerul rece și nefiltrat se îndreaptă direct spre arborele bronșic.

Tusea din forma acută se poate asocia cu:

• sindrom astenic;
• cefalee;
• hipertermie (frecvent până la 38 °C).

Tusea productivă și febra subfebrilă sunt repere clasice ale bronșitei neobstructive. În cazul unui tratament inițiat la timp, aceste semne se atenuează, iar după 5–7 zile survine vindecarea.

Forma obstructivă evoluează mult mai sever. Scăderea permeabilității bronșice se manifestă prin dispnee expiratorie – copilul întâmpină dificultăți în a efectua o expirație completă. La efort fizic, respirația se accelerează, apar raluri sibilante la distanță.

Din cauza obstrucției, organismul suferă de hipoxie. Aceasta se exprimă printr-o scădere bruscă a forțelor, tahicardie și paloare a tegumentelor. Tipul obstructiv trece adesea în forma recidivantă sau cronică, iar obstrucția în sine este predispusă la consecințe grave.

Complicații posibile

Cea mai frecventă consecință a bronșitei acute la copii este pneumonia. Agentul infecțios, împreună cu sputa, pătrunde din bronhii în alveole, afectând parenchimul pulmonar. Aggravarea stării copilului, creșterea febrei, accentuarea dispneei și a tusei pot semnala debutul pneumoniei.

Efectele negative tardive sunt legate de cronicizarea procesului obstructiv. Spasmele persistente ale musculaturii bronșice pot provoca formarea astmului bronșic – o patologie caracterizată prin episoade de sufocare expiratorie³.

Tratamentul bronșitei la copii

Terapia bronșitei include medicamente din diferite grupe, prescrise în funcție de etiologie, forma clinică și severitatea simptomelor. Cele mai utilizate sunt:

• Antitusive.
• Expectorante.
• Mucolitice (pentru fluidificarea secreției vâscoase).
• Bronhodilatatoare (care dilată căile respiratorii).

O parte dintre preparate se administrează pe cale orală (siropuri, comprimate), altele se inhalează prin nebulizator (inhalări). Dacă bronșita s-a dezvoltat ca urmare a unei IVRA, este indicată administrarea de produse antivirale – de exemplu, preparatul Ergoferon. Ergoferon acționează în trei direcții simultan:

• Ajută organismul să combată virusurile și să le elimine mai rapid.
• Calmează edemul inflamator din căile respiratorii, ușurând respirația.
• Reduce inflamația declanșată de virusuri, contribuind astfel la diminuarea congestiei nazale, la reducerea edemului mucoaselor respiratorii și la ameliorarea tusei epuizante la copil.

Ergoferon se prezintă sub formă de comprimate pentru supt. Preparatul este destinat tratamentului IVRA și gripei la adulți și la copii cu vârsta de la șase luni.

Pentru copiii cu vârsta între șase luni și trei ani, comprimatul se dizolvă prealabil într-o lingură de apă fiartă la temperatura camerei și i se oferă copilului să o bea.

Eliminarea agenților virali și inhibarea reacțiilor inflamatorii contribuie la vindecarea mai rapidă în bronșita acută virală.

Profilaxia

Profilaxia are ca scop prevenirea cauzei primare a bronșitei – infectarea cu gripă și alte IVRA. Metoda specifică este vaccinarea. Vaccinurile antigripale se administrează în perioada de toamnă, cu câteva săptămâni înainte de creșterea preconizată a incidenței bolilor.

Totuși, pentru majoritatea agenților IVRA nu există vaccinuri. Măsurile nespecifice sunt îndreptate spre întărirea imunității prin călire, alimentație echilibrată și administrarea de complexe polivitaminice. În perioadele de epidemie, copilul trebuie ferit de răcire și trebuie redus la minimum contactul cu persoane străine.

Ergoferon este disponibil în farmaciile din orașul dvs. și puteți plasa și o comandă online.

Unde puteți cumpăra

№27554 din 28.02.2022

Răceală la adulți

¹Bronșita. Recomandări clinice ale Ministerului Sănătății al Federației Ruse. 2024. (accesat: 18.05.2025).

²Nevinski A. B., Kramari L. V., Larina T. Iu. Abordări moderne în tratamentul și diagnosticul bronșitelor obstructive la copii. Buletinul Medicamentului. Nr. 3(59) 2015. Vol. 9. (accesat: 18.05.2025).

³Jukova O. V., Kononova S. V., Konîșkina T. M. Modelul formării astmului bronșic la copiii cu bronșită acută și recidivantă. Jurnalul Medical Baikal. 2016. (accesat: 18.05.2025).